Bolile Pasarilor




Bolile si tratamentele Pasarilor.


Cum bine stiti majoritate este mai bine sa previi de cat sa vindeci o boala dar cum asta nu inseamna neaparat sa opresti boala am sa va prezint mai jos bolile si tratamentele pe care le puteti aplica cu incredere.







  • "Micoplasmoza"
  • Cea mai des intanlita la micile noastre pasari.
          Intanlita frecvent in perioada rece a anului, micoplasmoza afecteaza atat caile respiratorii cat si aparatul reproducator al tuturor pasarilor infectate. Se poate raspandi rapid in intreaga crescatorie prin fecale dar si prin intrarea in contac a pasarilor sanatoase cu cele bolnave.
    Dintre "micoplasmoze" cele mai des intanlite la pasarile de colivie sunt ( Micoplasmoza Gallisepticum si Micoplasmoza Anatis). Asadar la pasrile infectate cu aceasta boala se vor evidentia simptomele asmatice prin respiratie greoaie cu suierat si secretii, cele mai afectate fiind femelele avand preturbari ale ovogenezei astfel acestea fac oua sterile sau dau randament scazut la pui acestia fie mor in oua fie la cateva zile dupa eclozare.


    Tratament:   
    Pentru formele respiratorii- Baytrill (Enrofloxacina) 5% 
    -Se pun 4ml la 1 L de apa timp de 5 zile si se va repeta dupa alte 5 zile.
    Pentru formele aparatului reproducator- Tylan (Tylanina)  
    -Se pun 2gr la 1 L de apa timp 5 zile, tratamentul se face cu cateva saptamani inainte de sezonul de reproducere si se repeta la a 2 a ponta.
















    ...............................................................................................................................................


     "COCCIDIOZA"




    Patogeneza:
    Coccidioza este o boala raspandita peste tot in lume si fara indoiala afectiunea parazitara cea mai importanta la pasari. Marea majoritate dintre coccidii fac parte din genul Eimeria, protozoare care prezinta un ciclu de viata in interiorul si altul in afara gazdei, transmiterea bolii facandu-se prin oochisti.
    Odata ingerati, acesti oochisti sub actiunea chimico-enzimatica a sucurilor digestive elibereaza sporozoitii ce invadeaza mucoasa intestinala. Urmatoarea faza de dezvoltare este inmultirea asexuata in urma carora rezulta merozoitii resposabili de distrugerea celulara si simptomatologia clinica.
    Dupa o complexa faza de inmultire sexuata ciclul evolutiv se inchide cu formarea de oochisti. Acestia ajung in materiile fecale si devin patogeni doar dupa sporulare.
    Oochistii sporulati sunt extrem de rezistenti la conditiile de mediu, putand supravietuii luni sau ani. Sunt deasemena rezistenti la marea majoritate a dezinfectantelor. Temperaturile mai ridicate de 60 si cele sub 0 grade Celsius sunt potential letale, la fel ca si un mediu uscat.
    Eimeriile sunt relativ specifice pentru fiecare gazda, in sensul ca fiecare specie este parazitata de una, doua specii. Asta inseamna ca gainile, ratele, gastele bolnave de coccidioza nu vor infecta si canarii de exemplu.
    Epidemiologie:
    Factorii importanti de retinut in epidemiologia coccidiozei sunt:
    - oochistii rezista in mod indelungat in mediul ambiant;
    - puilor nu li se transmite imunitatea materna;
    - gravitatea infectiei este data de numarul oochistilor ingerati si speciei de Eimeria;
    - imunitatea se dobandeste in mod secundar bolii si este mentinuta prin reinfestari continue;
    - exista forme de coccidioza secundare in
    fectiilor bacteriene;
    - intr-o crescatorie infestata, pasarile sunt parazitate de coccidii aflate in toate fazele ciclului lor evolutiv.
    La canari, ca si la alte pasari de colivie, formele acute de coccidioza sunt rare, mai frecvente fiind manifestarile subacute sau cronice care decurg fara simptomatologie evidenta. Momentul cel mai critic in care se poate contacta boala este intarcarea puilor, cand acestia sunt introdusi in voliere comune pentru a exersa zborul. Practic intre 5 si 10 saptamani puii sunt expusi contagiului deoarece traiesc in voliere in grupuri comune, fiind suficient un singur cuib infectat de catre femela care ii hraneste.
    Simptomatologie:
    Simptomele care apar sunt nespecifice, generice: scadere progresiva in greutate, umflarea penelor, scaderea performantelor productive si reproductive si diaree putin evidenta.
    Se disting doua forme de Coccidioza intestinala si cecala.
    Coccidioza intestinala: Este caracterizata de o enterita catarala seroasa care poate cuprinde intreg intestinul. Dejectiile sunt fluide, sero-catarale, rar sanguinolente de culoare albicioasa putand contine mici cantitati de mucus. Penajul din jurul cloacei se aglutineaza, iar abdomenul se tumefiaza. Apare asa numita diaree alba, spre deosebire de cea rosie din Coccidioza cecala.
    Diareea nu este grava si poate fi confundata cu o enterocolita sau un sindrom al fecalelor moi.
    O caracteristica interesanta este alternanta momentelor cu diaree grava cu emisii de fecale aproape normale, in relatie directa cu ciclul evolutiv al parazitului. Confirmarea diagnosticului se face prin punerea in evidenta a coccidiilor la examenul microscopic al dejectiilor proaspete.
    Coccidioza cecala: Forma cea mai grava, fiind caracterizata de o diaree hemoragica in care dejectiile lichide sunt transformate in sange. Este rara la Passeriforme, mai frecventa la pui, putand sa se manifeste uneori inaintea perioadei de intarcare.
    Preventie si tratament:
    Unicele medicamente compatibile cu canarii sunt analogii de tiamina printre care si amprolium, sigur si lipsit de toxicitate singura problema fiind dozarea corecta.
    In terapie sunt disponibile trei tipurie de produse:
    1. Sulfamidicele - fiind eficace urmatoarea asociere: Diaverdina1%+Slfadimetossina1%+Sulfachinossalina2% in doza de 5ml/l apa de baut timp de 5-6 zile
    2. Amprolium – care datorita lipsei de toxicitate poate fi folosit pe durata mai lunga. Este folosit atat in preventie cat si in tratament. Amprol-sol 12% - in doxe cuprinse intre 2-4 ml/l apa de baut timp de 6/8 zile in functie de gravitatea bolii.
    3. Toltrazuril – ultima dintre moleculele anticoccidice activa pe toate formele de coccidii(Eimeria, Isospora, Atoxoplasma).
    Caracteristicile sale cuprind:
    - eficacitate pe toate genurile de coccidii;
    - actioneaza in toate stadiile intracelulare din ciclul de viata al coccidiilor;
    - larga arie de siguranta;
    - inducerea imunitatii;
    - actiune anticoccidica rapida intre 2 si 4 zile;
    - compatibilitate cu alte medicamente utilizate in canaricultura;
    - fenomene tardive de farmacorezistenta.
    Baycox – aceasta este denumirea comerciala este solubil in apa si se administreaza in doza de 2ml/l apa timp de 2 zile. In formele grave tratamentul se va repeta dupa o pauza de 3 saptamani pentru inca 2 zile.

    Bibliografie: “Malattie del Canarino” de Licinio Buratto – FOI Aprilie 2006 















    ....................................................................................................................................

    "ACARIOZA RESPIRATORIE" 


    Etio-patogeneza:
    Sternostoma trachaeocolum este agentul care produce aceasta infestatie la pasarile de voliera. Poate afecta multe specii de pasari ale ordinului Passeriformes sau Psittaciformes: canari, papagali si exotice(in special gulzii). Acesta este un acarian de mici dimensiuni 0,3x0,4 mm de culoare neagra cu un corp globulos inzestrat cu patru perechi de picioare.
    Actiune patogenica a acarienilor este direct proportionala cu agresivitatea agentului patogen si rezistenta organismului parazitat:
    - actiune microtraumatica si iritativa la nivelul mucoaselor si pielii favorizand penetrarea agentilor patogeni virali sau bacterieni;
    - actiune spolianta si hematofaga care se traduce prin extragerea substantelor nutritive si sange;
    - actiune toxico-alergica ca urmare a eliberarii substantelor iritante.
    Transmiterea acestora se realizeaza prin contact direct ca urmare a hranirii puilor si a regurgitarii de la mascul la femela in timpul ritualului de imperechiere.
    Deasemenea consumul de apa si alimente infestate cu oua de acarieni expulzate de canarii bolnavi in timpul episoadelor de tuse poate fi o alta modalitate de transmitere a bolii.
    Acarienii traiesc si se reproduc la nivelul lumenului traheal, al bronhiilor si sacilor aerieni hranindu-se cu sange si avand un ciclu vital care dureaza intre 15 si 20 de zile.
    Simptomatologie:
    E util de precizat ca boala se intalneste mai frecvent in perioade August-Octombrie si este in directa dependenta cu stresul legat de naparlire.
    Primele simptome pot sa apara dupa cateva saptamani de la infestatia initiala datorita faptului ca ciclul reproducator al acarianului este lent si doar un numar substantial de paraziti poate produce dificultati respiratorii. Simptomele de ordin general sunt debilitate, pierderea apetitului, penaj umflat si instabilitate pe bat. Cadrul clinic este de boala respiratorie putin contagioasa cu evolutie lenta. Simptomele caracteristice cuprind respiratia cu cicul deschis si miscari ale cozii sincronizate cu cele respiratorii. Accese astmatiforme in special seara, emisia unui sunet specific metalic care se poate asculta apropiind pasarea de ureche, modificari ale vocii cu pierderea sau distorsiuni ale cantecului. Exista atat forme fara exudat sero-cataral(seci) dar de cele mai multe ori apar emisii la nivelul narilor cu murdarirea penajului adiacent.
    Diagnostic si tratament:
    Diagnosticul este relativ usor de pus la subiectii morti dar mai greu la cei infestati. Examenul traheei va evidentia la examenul microscopic micii acarieni, mai ales la nivelul bifurcatiei.
    Dezinfestatia crescatoriei cu un produs pe baza de Permetrina pulverizat pe podea, pereti, ferestre si cu atentie in interiorul custilor. Tratamentul eficace al pasarilor bolnave se face cu un produs pe baza de ivermectina(Ivomec), molecula cu efect paralizant asupra centrilor nervosi ai acarienilor. Dilutia produsului in raport de 1/9 cu propilen glicol. O picatura introdusa direct pe cioc este de cele mai multe ori suficienta pentru efectul terapeutic la un canar fara o infestare grava.
    Considerand absorbtia buna a ivermectinului transcutanat, o alta metoda de administrare(mai putin eficienta) este aplicarea a 1sau 2 picaturi din produs pe piele, posterior la baza gatului. In cazurile grave sunt necesare doua sau trei aplicatii la interval de o saptamana. Atentie la manifestarile toxice care pot sa apara. E indicat ca intai sa fie tratati subiectii cu mai mica valoare genetica pentru a se putea observa reactia lor la medicament.

    Bibliografie: “Malattie del Canarino” de Licinio Buratto – FOI Aprilie 2006

    ..................................................................................................................................





    " ACARIOZA PIELII"


    Etiologie:
    Cunoscuta si sub numele de “raia picioarelor” datorita frecventei localizari la acest nivel al parazitului, este o boala care se intalneste la toate speciile de pasari salbatice sau domestice.
    E povocata de un acarian Knemidocoptes pilae, un parazit tipic al tegumentelor. Femelele depun ouale la capatul galeriilor excavate in piele. Dupa aproximativ o saptamana larvele eclozeaza si migreaza la nivelul epidermului unde dupa mai multe naparliri ciclul evolutiv se incheie cu aparitia adultilor. Acestia se acupleaza iar femelele sapa galerii subepidermice unde traiesc timp de 3 luni fara sa iasa hranindu-se din secretiile naturala, hemolimfa, cataboliti celulari si celule moarte.
    Patogeneza:
    Transmiterea raiei se face prin contact direct de la pasarile parazitate la cele sanatoase, dar si indirect prin dispersia in mediul ambiant ale scumelor epidermice care vehiculeaza ouale de Knemidocoptes.
    Simptomatologie:
    Acestia produc leziuni in principal la nivelul picioarelor, dar si la nivelul ciocului.
    Parazitoza este facilitata de carentele igienice, acarianul producand leziuni la nivelul picioarelor care capata un aspect crustos. Ingrosarea tesutului epidermic determina o descuamare a starturilor superficiale. Este de retinut ca acest acarian nu produce spoliere de nutrienti esentiali dar determina iritatie si suferinta fizica din cauza dificulatii mentinerii unei posturi normale pe bat.
    Cand infestatia cuprinde si ciocul/cera leziunile sunt similare celor care apar la picioare, mai putin grave dar care pot sa produca invaliditate si imposibilitatea ingerarii normale de alimente si apa.
    Tratament:
    Dezinfestatia ambientului cu produse pe baza de Piretro care sunt antiparazitare eficace dotate cu o buna margine de siguranta.
    In cazul localizarii la nivelul picioarelor o pomada acaricida(unguent cu sulf) poate avea efecte mai indelungate.
    Pentru dezinfestarea cuiburilor rezultate bune se obtin cu Frontline spray, o aplicare este suficienta pentru protectia cuibului timp de 3 saptamani.
    Foarte eficace este folosirea ivermectinei diluata 1/9 cu propilen glicol administrat fie o picatura direct in cioc sau posterior la baza gatului.
    La subiectii afectati grav se inoculeaza 0,1 ml sub cute, iar trei zile dupa o picatura la baza gatului. Chiar daca e medicamentul de electie, datorita reactiilor adverse care pot sa apara ramane totusi ca rezerva pentru canarii grav afectati.

    Bibliografie: “Malattie del Canarino” de Licinio Buratto – FOI Aprilie 2006

    .................................................................................................................................

    "INFESTATIA CU ACARIANUL ROSU"



    Etiologie:
    Este un ectoparazit extrem de comun intalnit la toate speciile de pasari, infestatie de o mare importanta economica datorita amplei raspandiri, dificultatii prevenirii si eradicarii, a prerogativelor de persistenta de-a lungul timpului dar nu in ultimul rand datorita scaderii productiei.
    Dermanyssus gallinae, acarianul responsabil apartine clasei Arachnida, familia Gamasidae caracterizata prin faptul ca sunt hematofagi. Este de mici dimensiuni(600-750 nanomicroni) cu un corp aplatizat, oval si moale. Reproducerea acestuia in timpul primaverii este foarte intensa si rapida, in scurt timp crescatoria fiind invadata de acesti paraziti. Femela dupa hranirea cu sange depune in crapaturi sute de oua de forma ovala cu dimensiuni de 40-50nm. In conditii de caldura si umiditate larvele eclozeaza si se transforma in nimfe si apoi in acarieni care in decurs de o saptamana ajung la maturitate reluand ciclul biologic. In cateva saptamani numarul lor poate deveni enorm.
    Acarianul poate supravietuii mai mult de 5 luni fara hrana in acest fel putand fi vehiculat prin intermediul custilor de la o crescatorie la alta.
    Demanyssus g. e cunoscut sub denumirea de acarianul rosu dupa culoarea pe care o capata dupa hranirea cu sangele gazdei.
    Patogeneza:
    Pe langa faptul ca se hraneste cu sange, acesta mai poate fi si vehicol care transfera agenti patogeni, cel mai cunoscut exemplu fiind Borrelia anserina care provoaca spirochetoze la un mare numar de pasari.
    Parazitii sunt activi in particular pe timpul noptii si in toata perioada calda, in timpul zilei nefiind pe pasari ci ascuzandu-se in anfractuozitatile si crapaturile din voliera. De aceea atunci cand se vor inspecta pasarile in timpul zilei este posibil sa nu gasim nici un parazit. Pe timpul noptii acarianul produce iritatii si microleziuni prin intermediul carora suge sangele. O infestatie grava a puilor poate produce anemie intensa si nu rareori mortalitate.
    Simptomatologie:
    Puii prezinta simptome de suferinta, paloare, scaderea vitalitatii pana in punctul in care nu mai pot ridica capul pentru a fi hraniti. Canarul adult apare si el palid, fara vivacitate dar in acelasi timp nelinistit datorita pruritului si iritatiei cutanate.
    Diagnosticul infestatiei se poate face in trei moduri:
    - poate fi suficient inspectarea pasarilor in cursul noptii cautand printre pene sau in colivie cu o laterna puternica;
    - se examineaza pulberile albe acumulate in colturile tavilor. Culoarea rosie si miscarile ararienilor pot fi mai usor decelate astfel;
    - punand o hartie de culoare alba, indoita intre doua custi pe care o deschidem dupa doua zile, observand acarienii care s-au ascuns.
    Preventie si tratament:
    Aceasta ectoparazitoza este relativ frecventa si poate determina pierderi mari deoarece este diagnosticata tardiv prin urmare e greu de de intervenit si eradicat.
    Din aceasta cauza sunt foarte importante masurile de prevenire care trebuie puse in practica cu regularitate. Trebuie tinut cont de faptul ca masurile de dezinfestatie trebuie sa cuprinda atat mediul cat si pasarile.
    Unul din produsele de uz veterinar care poate fi folosit atat pentru pasari cat si in mediul ambiental este Bayticol 6%(produs de Bayer). Aceste piretroide sintetice nu sunt neurotoxice si nu au efecte negative asupra fecunditatii. Doza indicata este de 1ml/2l apa care se pulverizeaza pe pasari de la distanta de 1 m, repetand interventia la interval de o saptamana.
    Un dezinfectant specific pentru crescatorie este Foractol, un spray acaricid pe baza de piperonil butosid si permetrina cu o activitate acaricida lunga si persistenta si o toxicitate scazuta pentru pasari si oameni cu care se spray-aza crapaturile si intersititiile.
    Acarene spray(Candioli) este indicat in tratamentul tuturor acariozelor(inclusiv ale penelor sau pielii). Se va pulveriza asupra pasarii de la o distanta de 30cm timp de 3-5 sec.

    Bibliografie: “Malattie del Canarino” de Licinio Buratto – FOI Aprilie 2006 













    ..........................................................................................................................


    "MEGABACTERIOZA"




    Etiologia:
    Este o boala provocata de un organism gram pozitiv de mari dimensiuni care a fost initial considerat un fung(micoza 80), dar care la examenul cu microscopul electronic s-a dovedit a fi o bacterie. Ca urmare a dimensiunilor foarte mari fata de alte bacterii a fost numita “megabacterie” – Macrorhabdos ornitogaster.
    Epidemiologie:
    Raspandirea bolii nu se face orizontal cat mai ales vertical de la femela la pui, in mod rar invers. Morbiditatea este variabila, in relatie directa cu factorii favorizanti asociati care au activat virulenta acestei bacterii. Determina o mortalitate crescuta mai ales in primele saptamani de viata, in timp ce adultii pot sa fie aparent sanatosi.
    Patogeneza:
    Megabacteriile, obstruind canalele glandulare blocheaza secretia acida, ph-ul gastric tinde sa creasca, iar digestia se opreste. Scaderea tranzitului determina blocarea alimentelor in lumenul proventricolului provocand dilatarea acestui organ. Stomacul muscular (a carui functie este de triturare a semintelor) este suprasolicitat ca urmare a faptului ca primeste alimente nedigerate din prestomac. Pasajul acestor alimente prost digerate si putin acidificate determina alterarea florei saprofite si consecutiv malabsortiei apare sindromul fecalelor moi. Cazurile mai grave sunt insotite de diaree. Toate aceste dereglari digestive interfereaza negativ cu procesele de asimilare determinand patologii carentiale, avitaminoze si complicatii bacteriene printre care cele mai frecvente sunt enteritele.
    Complicatii:
    Cele mai frecvente sunt candidozele si aspergilozele, enteritele cu coli, rahitismul precum si avitaminoza A responsabila de cecitate.
    Simptomatologia:
    Regurgitari, diaree, pierdere in greutate, letargie, lipsa de coordonare in miscari, convulsii, aparenta cecitate, dejectii cu resturi nedigerate. Toate acestea duc la o slabire progresiva pana la emaciere(Sindromul “going light”). Datorita dilatarii proventriculului, acesta impinge organele interne, determinand tumefierea abdomenului si aparitia in partea stanga a unei zone cianotice - hepatospleno megalia ce poate insoti aceasta boala.
    Leziuni anatompatologice:
    Se observa dilatatia proventricolului a carui mucoasa este acoperita de un strat albicios. Alte leziuni sunt enterita catarala, dilatatia intestinelor si fragilitatea osoasa cauzata de decalcifiere. Nu toate aceste leziuni pot fi atribuite proventriculitei ci pot fi cauzate de complicatii care se asociaza maladiei primare.
    Diagnosticul de laborator: confirmarea microscopica a unui raclaj al mucoasei albicioase de la nivelul provetricolului. Se observa in coloratia Gramm megabacteriile de forma bacilara alungita.
    Profilaxie:
    Evitarea administrarii de antibiotice atunci cand nu este absolut necesar, curatirea si dezinfectarea periodica a aviarului, a vaselor de mancare si adapatorilor. Administrarea de alimente curate, de provenienta controlata si aplicarea unui management bun in crescatorie. Autorii americani recomanda acidifierea periodica a apei de baut cu otet alimentar de mere in doza de 10/20ml la litru de apa la fiecare 2-3 zile.
    Tratament:
    Unicul tratament care pare sa dea rezultate este cel cu Amfotericina B, restul antimicoticelor ramanad ineficiente. Se recomanda urmatoarele doze terapeutice(Sirop Fungilin 10%): cate o picatura la fiecare pui incepand din a doua zi de viata, timp de 3 zile consecutive, iar pentru parinti o dilutie de 8ml/l de apa 10 zile consecutiv, inaintea eclozarii oualor. Pentru ca la ora actuala terapia cu Amfotericina B nu mai da rezultatele scontate s-a facut asocierea cu Ketoconazol(Nizoral) incepand cu 3 zile inaintea eclozarii: 1 compr/l apa timp de 12 zile consecutive. Atunci cand vorbim de complicatii enterice confirmate de o diaree tipica si persistenta dupa cateva zile de tratament cu Fungilin este recomandata asocierea cu un produs pe baza de Gentamicina in doze de 2ml/l apa acidificata cu otet de mere in doza precizata mai sus.

    Bibliografie: “Malattie del Canarino” de Licinio Buratto – FOI Aprilie 2006 


    ........................................................................................................................... 

     Sursa: Forum AOR